Articles

5 aspecte cheie în evoluția ecosistemului financiar autohton: status în ultimul an, perspective pentru viitor

Acest articol a fost pregătit pentru și a fost publicat pentru prima dată în suplimentul-ediție specială din luna septembrie 2021 Bancherii al revistei Piata Financiara, o publicație lunară editată de FinMedia SRL.

Author: Alina Radu

1. Creșterea finanțărilor domestice (100% acordate de bănci românești) sub forma de credite sindicalizate acordate de cluburi de bănci, pentru companii mari, cu valori de creditare semnificative
2. Continuarea trendului de consolidare a sectorului bancar prin achiziții și fuziuni
3. Creșterea apetitului companiilor mici și mijlocii pentru accesarea finanțărilor prin plasament privat și listare la bursă (multe pe piața AeRO)
4. Direcționarea finanțării către activitățile economice durabile, care răspund cerințelor de sustenabilitate, și creșterea preocupării în zona acordării creditelor verzi
5. La ce să ne așteptăm în viitor? Efectul pandemiei asupra configurării/reconfigurării lanțurilor de producție din perspectiva globalizării – localizării

Luând pe rând fiecare punct, aș dori să detailez câteva idei, teme de discuție pentru a reda un tablou, așa cum îl văd eu și care, evident, poate (și e util a) fi completat cu alte perspective.

1. Se consolidează și crește piața de finanțări românești prin acordarea de credite de valori mari puse la dispoziție 100% de către bănci din România.

În ultimii ani observăm multiplicarea creditelor sindicalizate sau de tip club acordate i) 100% local și ii) pentru companii locale. Este rezultatul creșterii afacerilor antreprenoriale românești care au atins un anumit nivel de dezvoltare și de performanță și care au nevoi de finanțare care nu își mai pot găsi răspunsul în linii de finanțare bilaterale. Situația acestora devine complexă, devine complicat să gestioneze contracte cu condiții diferite, cu termene de raportare diferite, cu pachete de garanții diferite.

Unele dintre cele mai mari finanțări sindicalizate acordate în ultimii doi ani în România, și la care NNDKP a avut ocazia să participe, au fost în industria agroalimentară; menționez aici finanțările acordate unor companii precum  Ameropa, Carmistin, Rodbun sau Aaylex.

Finanțarea dezvoltării sectorului agroalimentar și a companiilor antreprenoriale din acest domeniu de către băncile românești arată că avem un ecosistem românesc, funcțional, că am atins un prag de maturitate și că acest sector rămâne unul cheie în dezvoltarea economiei românești.

2. În al doilea rând, pandemia ar putea accelera nevoia deja existentă de consolidare în sectorul financiar prin preluări și fuziuni, care este de așteptat că va continua și în următorul an.

Un exemplu recent și relevant în acest sens a fost vânzarea Idea Bank către Banca Trasilvania – tranzacție anunțată în luna iunie  și  în care NNDKP a acordat asistență juridică vânzătorului.

Există bănci ai căror acționari iau în considerare o vânzare și depinde de profilul instituției de credit respective dacă va fi o achiziție interesantă și potrivită pentru o altă instituție de credit – cu un profil complementar sau asemănător, dar care ar putea crește prin achiziție – sau pentru investitori privați sau, eventual, Fintech-uri care se uită la piața românească.

3. A treia zonă în care vedem activitate crescută este piața de capital – sunt foarte multe companii care se îndreaptă din ce în ce mai mult către piața de capital – fie AeRO, fie piața principală a bursei – în funcție de mărimea companiilor.

Companiile care se îndreaptă spre piața de capital sunt de cele mai multe ori companii antreprenoriale în curs de dezvoltare, în proces de creștere, care nu au neapărat un profil care să permită o finanțare bancară pentru asigurarea de lichiditate pentru extinderea operațiunilor.

Am oferit și oferim consultanță pentru astfel de companii în vederea listării la BVB în sectoare pe care le considerăm de interes – agricultura ecologică/durabilă, automatizări și engineering, tehnologie, soluții IT și digitalizare –  este o zona în care considerăm că este important să contribuim cu experiența acumulată pentru ca este o zona importantă pentru piața românească și care totodată răspunde în mare masură și cerințelor de sustenabilitate care reprezintă o prioritate la nivel european.

4. A patra tendință care va deveni din ce in ce mai prezentă este direcționarea fluxului de finanțări către activitațile economice durabile, sustenabile

Concret, la nivelul Uniunii Europene percepem o schimbare din ce în ce mai evidentă în direcția decarbonificării industriei și a economiei în general. Această schimbare de direcție a fost accelerată în context pandemic.

Legislația europeană menită să creeze cadrul pentru direcționarea fluxului de finanțare către activități economice durabile progresează pe zi ce trece. Regulamentul privind taxonomia UE în domeniul climatic a intrat în vigoare în iulie 2020 și devine aplicabil parțial (pentru unele din obiectivele de mediu) de la 1.01.2022, iar restul prevederilor de la 1.01.2023.

În principal, Regulamentul privind taxonomia este dedicat sectorului de produse financiare și investiții, neavând ca obiect de reglementare direct împrumuturile acordate de bănci.

Cu toate acestea, riscurile climatice – fizice și de tranziție – afectează puternic unele sectoare ale economiei finanțate de bănci, ceea ce se poate traduce în costuri suplimentare și în neperformanță.

Există așteptări formulate deja de autoritățile de supraveghere ale sectorului bancar ca băncile să ia în calcul riscul climatic în modelele lor interne și să țină cont de impactul pe care riscul climatic, inclusiv riscul de tranziție îl va avea asupra activităților finanțate și care nu se încadrează în obiectivele de mediu stabilite.

Mesajul pe care îl consider important este că toate companiile, inclusiv cele nefinanciare, trebuie să devină conștiente de aceste aspecte și să țină cont de ele în stabilirea planurilor de viitor prin raportare la accesul la finanțare (prin piețe de capital, prin investiții directe sau finanțare bancară). Cu cât companiile devin mai rapid conștiente de oportunitățile pe care planul UE de a deveni neutră din punct de vedere climatic le prezintă, cu atât este posibil să valorificăm și în România mai multe din aceste oportunități.

Cum definim activitățile economice durabile? Aici suntem de abia la început de drum.

S-a publicat deja la nivel european o reglementare care stabilește o serie de criterii pe diverse industrii. Domeniul este foarte nou – calificarea activităților prin prisma Taxonomiei din punct de vedere climatic necesită în faza inițială obținerea de consultanță, crearea expertizei, resurse umane pregătite și/sau terți care să certifice activitățile respective. Acest fapt se traduce, într-o primă fază, în costuri. Cred însă că odată ce acest drum a fost deschis, cu cât pornim mai repede pe el – și mă refer aici la companiile și antreprenorii români – cu atât avem mai multe șanse să reducem impactul negativ și să beneficiem de oportunitățile pe care le aduce această orientare spre activitățile economice durabile, sustenabile.

5. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Care sunt perspectivele? Efectul pandemiei asupra configurării/reconfigurării lanțurilor de producție din perspectiva jocului globalizare – localizare, cu efecte asupra sectorului bancar

Efectul pandemiei a fost și este asimetric: companii care au caștigat și companii care au pierdut, sectoare economice afectate diferit – sectoare care livrează servicii și o pot face digitalizat, sectorul IT vs. sectoare de producție, dependente de livrări de materii prime și componente și de transporturi, sau servicii care presupun prezența față în față.

Digitalizarea și globalizarea asigură acces rapid la resurse, know-how, expertiză, etc. (ceea ce e un beneficiu major), dar în același timp duc și la creșterea competiției cu privire la resursele umane fiindcă lucrul remote facilitează angajarea transfrontalieră, în special în sectoare cum ar fi IT. Prima concluzie: companiile românești trebuie să își protejeze resursele.

În plus, pandemia ne-a scos în evidență și limitele modelelor actuale – dependența de materii prime sau furnizori globali care nu au putut livra în condiții de pandemie. La aceasta se adaugă faptul că accentul se pune acum pe investiții verzi. A doua concluzie: România ar putea valorifica aceste oportunități prin localizarea unor activități de producție compatibile cu principiile de sustenabilitate.

Se deschide așadar discuția despre chestiunea relocării unor lanțuri de producție în Europa. Globalizarea și localizarea au fiecare avantaje și dezavantaje. De aceea, consider că e important să fie gândite niște direcții în acest sens și create premizele pentru implementarea acestora. În acest context, infrastructura este încă un punct vulnerabil al României ținând cont că facilitățile de producție au nevoie de acces facil la infrastructura de transport.  Dacă ne uităm din unghiul transportului sustenabil, transportul feroviar ar putea răspunde obiectivelor de mediu, dar acest sector este în momentul de față neperformant, așadar nebancabil.

Ce-a de-a treia concluzie: dacă ne uităm la lipsurile pe care le-am constat în perioada pandemiei, e nevoie de investiții și în zona medicală, a spitalelor private, și în zona educației, a școlilor private – investițiile în aceste zone ar putea crea la rândul lor oportunități.

În final, simt nevoia să reiau o idee bine cunoscută, dar atât de actuală și voi folosi un termen foarte des utilizat, dar care redă extrem de bine situația. Avem nevoie de un ecosistem functional bănci – economie. Băncile au dat dovada de reziliență. Este nevoie ca tot mai mai multe companii activând în diverse sectoare economice să devină reziliente pentru ca sistemul bancar care pompează lichiditate în ecomonia reală să își poată îndeplini funcția pe care o are.