Ce au și ce nu au voie companiile să facă în contextul COVID-19 pentru a nu încălca legea concurenței și de ce? 5 sfaturi cheie care se conturează din pozițiile recente ale Consiliului Concurenței
27.03.2020 – Authors: Georgeta Dinu & Anca Diaconu
Contextul creat de pandemia COVID-19 permite excepții justificate și temporare de la interdicțiile obișnuite, fără a însemna însă că nu rămân aplicabile principiile de bază din concurență (și amenzile aferente).
Cu alte cuvinte, inițiative sau abordări care nu ar fi fost permise în mod normal devin justificate de situația actuală, dar cartelurile (restricționările grave precum fixările de prețuri între concurenți) sau abuzurile (în cazul unei poziții dominante) rămân interzise.
Iată o serie de exemple practice/ sfaturi cheie, care trebuie respectate pentru a nu afecta în cele din urmă consumatorii și pentru a nu atrage, într-o perioadă în care resursele financiare ale unei companii sunt oricum limitate, și amenzi din partea Consiliului Concurenței care, după cum știm, pot fi foarte ridicate.
- Comercianții pot limita cantitățile de produse esențiale achiziționate de o singură persoană/ pe un singur bon și își pot modifica programul de funcționare.
În afara acestui context, o astfel de inițiativă din partea mai multor companii ar fi ridicat semne de întrebare – Consiliul Concurenței ar fi investigat de ce se limitează comercializarea și cum s-au luat deciziile de către fiecare companie, și ar fi impus amenzi dacă ar fi ajuns la concluzia unui cartel de limitare a comercializării.
- Companiile își pot coordona transporturile de marfă și livrările la domiciliu pentru consumatorii cu grad mare de risc/ persoanele care nu își pot părăsi locuințele, pentru creșterea eficienței aprovizionării cu produse de bază și asigurarea unei distribuții echilibrate a acestora.
Această abordare a fost inițial acceptată în UK pentru retaileri, după care a făcut obiectul unei declarații comune a autorităților de concurență din Rețeaua Europeană a Autorităților de Concurență (ECN), din care face parte și Consiliul Concurenței, tocmai pentru că se înțelege nevoia de a coopera în această situație extraordinară.
- Producătorii pot stabili prețuri maxime pentru produsele lor, ceea ce ar putea limita creșterea nejustificată a prețurilor la nivelul distribuției.
Impunerea prețurilor maxime este în general permisă (cu condiția să nu ajungă la un preț fix). O dificultate pratică poate apărea în acest caz în cazul mai multor verigi pe lanțul de distribuție, când limitarea impusă de producător nu va funcționa până la ultima verigă, pentru că nu trebuie să se ajungă la fixarea prețurilor de revânzare pe lanț.
Pot fi adoptate și măsuri de limitare a prețurilor prin lege, în anumite condiții.
- Platformele de comercializare online pot monitoriza variațiile prețurilor produselor esențiale și pot adopta o politică de limitare a creșterilor nejustificate ale acestora sau pot suspenda vânzarea anumitor produse dacă există suspiciuni de abuz.
Acest principiu trebuie aplicat cu atenție, suspiciunea de abuz de exemplu trebuie să fie întemeiată, pentru ca suspendarea vânzării să nu ajungă chiar ea să fie abuzivă și să expună platforma de comercializare online la sancțiuni sau solicitări de daune pentru prejudiciile cauzate prin delistare.
- Companiile nu trebuie să folosească această situație de criză pentru a crește prețurile fără o justificare obiectivă, pentru a face schimb de informații sensibile (prețuri, politică comercială), pentru a își exclude concurenții de pe piață, pentru a abuza de poziția dominantă.
Regula de bază rămâne așadar că trebuie să fie măsuri necesare și temporare pentru a asigura aprovizionarea cu produse esențiale, nu să se profite de situație.
În orice caz, având în vedere că situațiile concrete pot fi foarte specifice, companiile ar trebui să se consulte cu Consiliul Concurenței în cazul în care intenționează să adopte o măsură ce ar putea prezenta riscuri concurențiale.
